La 25 de ani de Independenţă, Agenţia de presă IPN „s-a autosesizat” să adune un portret a ceea ce constituie astăzi Republica Moldova. Pentru aceasta a provocat mai multă lume, inclusiv oameni de stat, politicieni, businessmeni, activişti civici, artişti, dar şi persoane fără funcţii şi titluri, dar care au ce spune. Tabloul generic se numeşte: „Gânduri despre şi pentru Moldova”.

Deputatul Iurie Leancă: „Mi-ar fi plăcut să zic că la 25 de ani Republica Moldova este un stat respectat de cetăţeni, un stat în care au încredere şi este susţinut de partenerii din afară, dar realităţile sunt crude”.

– Cum arată Republica Moldova la ai săi 25 de ani de Independenţă?

– Din păcate, nu am epitete frumoase să le folosesc cu acest prilej. Mi-ar fi plăcut să zic că la 25 de ani Republica Moldova este un stat respectat de cetăţeni, un stat în care au încredere şi este susţinut de partenerii din afară, dar realităţile sunt crude. După 25 de ani de independenţă, deocamdată acest stat nu a reuşit să-şi justifice existenţa din punctul de vedere al vieţii omului de rând. E suficient să mergem prin ţară ca să constatăm că, de exemplu, valul de emigrare este iarăşi mare, că sărăcia creşte, că oamenii nu au încredere în viitorul lor stabil şi prosper în Republica Moldova. Sistemul politic este bântuit de instabilitate, e criză economică. Şi la fel de rău este şi faptul că ţara încă se află într-o zonă de tampon între est şi vest, fără a fi ancorată puternic în lumea civilizată, în structurile occidentale, care ar aduce aici şi stabilitate, şi prosperitate, şi justiţie, şi investiţii. Regret să constat că la 25 de ani Republica Moldova se află blocată într-o criză multidimensională.

– Aţi menţionat că valul de migraţie este puternic iarăşi. Care sunt cauzele şi care ar putea fi efectele?

– Cauza e foarte simplă – atunci când cetăţeanul nu vede că aici îşi poate asigura un viitor, în mod special cei tineri, ei se gândesc care e alternativa. Pentru ei alternativa este să plece – sau spre est, sau spre vest. Fiecare alege sistemul potrivit în funcţie de limba vorbită, de educaţie, de calificare. În 2015, din păcate, acest val a revenit. În 2014 statisticile atestau o anumită tendinţă de revenire acasă a celor care au plecat anterior, au acumulat un anumit capital, vedeau că Moldova se mişcă pe o traiectorie sigură, erau anumite perspective. După 2014 totul s-a schimbat şi iată că lipsa de încredere în ziua de mâine generează acest flux în afara ţării. Efectele sunt dezastruoase. Mereu am spus că cea mai mare valoare a Republicii Moldova este omul. Recent citeam că o treime din forţa de muncă aptă a părăsit acest sistem, respectiv, aici vor rămâne doar oamenii în vârstă, pensionarii. Clasa politică trebuie să analizeze de ce am ajuns în situaţia aceasta. Nimeni nu poate contesta că Moldova a ajuns într-o situaţie complicată. Criza noastră e generată de factorul uman în general. E nevoie de concluzii, să ne debarasăm de balcanismele noastre când cel mai important pentru un politician e să-l învinuiască pe altul fără a veni cu soluţii pentru problemele cardinale ale statului.

– Vă rog să vă referiţi la reuşitele şi eşecurile din aceşti 25 de ani.

– Chiar zilele acestea am citit într-o publicaţie britanică că Produsul Intern Brut al Estoniei per capita este cam de 5-7 ori mai mare decât în Moldova. Noi, din 91 încoace, nu am ştiut ce trebuie să facem, unde vrem să ajungem, ce să facem ca să ajungem unde ne dorim. Unica perioadă când am avut un anumit proiect naţional a fost 2009-2014. Ne-am formulat cu toţii obiectivul integrării europene, câte ceva am reuşit. Să zicem acelaşi spaţiu aviatic comun care a liberalizat serviciile aeriene, regimul fără vize. Această reuşită este mult mai apreciabilă mai ales pe fundalul că Ucraina şi Georgia nici astăzi nu au acest regim deşi îşi doresc atât de mult. Desigur că şi Acordul de Asociere. Cam acestea sunt reuşitele. Din păcate, destul de modeste.

Suntem într-o zonă de insecuritate, la est de noi, în Ucraina, mai sunt acţiuni militare, suntem într-o zonă turbulentă. Nu avem o soluţie pe securitate, care ar trebui să asigure pentru Moldova stabilitate, suntem prea mici, prea vulnerabili. Neutralitatea nu ştiu dacă este o soluţie şi toată lumea înţelege că nu e o soluţie. Mai avem şi regiunea transnistreană. Într-o ţară atât de mică ne confruntăm cu probleme mult prea mari.

– Cum credeţi, care sunt greşelile guvernării? Dar şi cu ce am greşit noi, poporul?

– Se spune că poporul nu greşeşte. Cetăţenii votează o dată la 4 ani, la alegeri parlamentare, şi acolo îi aleg pe cei care urmează să guverneze ţara, să demonstreze că au soluţii, că au răspunsuri la probleme. Eu sunt departe de a învinovăţi cetăţeanul pentru problemele cu care ne confruntăm. Problemele au fost create de cei care ne-au guvernat. Repet că nu a fost un proiect naţional. Dacă iarăşi ne referim la ţările baltice, obiectivul lor a fost să creeze societăţi moderne. Instrumentul cel mai important a fost aderarea la UE şi NATO, ceea ce le-a asigurat şi securitate militară, politică, dar şi prosperitate, şi societăţi avansate, fără corupţie, cu justiţie reformată, şi aşa mai departe.

Aceste permanente ezitări, ba în stânga, ba în dreapta, ba în sus, ba în jos, au generat aceste confuzii pe plan intern. În anii 98-99 în general nu ştiam ce ne dorim, după aceasta au venit comuniştii, care au zis că ne mişcăm spre est, după aceasta am venit noi şi am zis că ne mişcăm spre vest, dar, din păcate, am comis mai multe greşeli în această cale. Iată acum iarăşi cei mai populari politicieni sunt cei care pledează pentru reorientarea Republicii Moldova. Această mişcare a adus multe confuzii în capul oamenilor, neînţelegere, neîncredere în clasa politică şi în viitorul acestui stat.

– Aţi menţionat că poporul nu greşeşte, dar tot noi îi alegem pe politicienii care fac promisiuni populiste. De ce o facem, nu ştim încotro vrem să ajungem?

– Pe de o parte, cred în capacitatea cetăţeanului de a face analiză critică a situaţiei şi de a veni la anumite concluzii, dar pe de altă parte, această sărăcie îl face pe om să se gândească mai puţin la anumite subiecte de interes naţional. Omul sărăcit se gândeşte doar la supravieţuire, nu mai pune în mişcare tot potenţialul său creativ, critic şi aşa mai departe. Sărăcia categoric a avut un efect prost asupra ţării, asupra votului dat de om. În momentul în care unicul interes pe care îl are omul e să supravieţuiască până la următoarea pensie sau cu ce să-şi hrănească familia, sigur că deschiderea pentru anumite voci populiste este mult mai mare. Pe de altă parte, populismul joacă festa nu doar în Moldova. În societăţi mult mai mature, cum e în Marea Britanie, uitaţi-vă ce a făcut populismul. Deşi toată lumea aducea argumente serioase politice, economice, financiare, comerciale, militare, că interesul Marii Britanii e să rămână în UE, totuşi aceşti populişti au reuşit să creeze o percepţie distorsionată, care a contaminat societatea. La noi, din păcate, societatea sărăcită se confruntă cu problema de supravieţuire, iar populiştii au o priză şi mai mare asupra publicului. Societatea vrea soluţii uşoare, dar soluţii uşoare nu există.

Nu mă apuc să explic de ce în Moldova populismul are o priză atât de mare. Este şi un cerc vicios. Toată lumea spune că cea mai mare miză trebuie făcută pe clasa medie. Când ne-am constituit ca partid am zis că vrem să fim partidul clasei medii. Clasa medie are şi un venit suficient care îi permite să analizeze, să se implice activ în politică, să facă o alegere corectă. În aceşti 25 de ani noi am falimentat la capitolul creării clasei medii şi cât timp nu reuşim nu cred că Moldova va fi fixată puternic pe trendul de ascensiune.

– Dar se creează impresia că cei mai mulţi dintre migranţii moldoveni sunt anume din această clasă medie.

– Clasa medie trebuie să fie întreprinzătorii mici şi mijlocii, care trebuie să fie forţa motrice a economiei. În Uniunea Europeană 90% din economie este constituită din întreprinderi mici şi mijlocii, care astăzi se creează, poate mâine falimentează, dar oferă locuri de muncă, se adaptează mai uşor la cerinţele pieţei. La noi însă în acest sens am falimenta. Am încercat atunci când am fost prim-ministru să diminuăm presiunea pe aceşti întreprinzători, să facilităm accesul la credite ieftine, să le facilităm accesul pe pieţele externe, nu am reuşit şi acum nu văd o gândire strategică în acest sens. Majoritatea moldovenilor plecaţi, sute de mii, s-ar înscrie bine în această clasă medie. Cum să-i aduci acasă când ei nu văd o perspectivă? Sunt convins că nu vor veni.

În 2014, cu toate problemele, se vedea totuşi o perspectivă, că Moldova se mişcă spre UE, că vom depune cerea de a deveni ţară candidat la aderare, oamenii se gândeau că ar putea risca să investească. Unii au venit. Dar apoi au văzut incertitudine, acuzaţii. Despre pensii şi salarii mai bune vorbim mult mai puţin. Iată de un an se vorbeşte în contradictoriu cine a furat banii. Dar nu văd o analiză serioasă ce facem cu reforma justiţiei, care sunt priorităţile pentru următorii 10 ani, cum să ne transformăm într-o ţară tehnologic dezvoltată, cum reformăm educaţia. Zona noastră e într-o dinamică puternică. În loc să ne gândim care sunt soluţiile ca să ne protejăm interesele, ca să avem aliaţi, noi ne preocupăm doar de chestii mici, irelevante pentru societate.

Trebuie să se conştientizeze faptul că astăzi clasa medie devine mai interesată de procesul politic, se vrea asigurată că nu va fi furată. Dacă merge în justiţie, vrea să se asigure că se respectă legea, când achită impozite vrea ca acestea să meargă în folosul societăţii. Clasa medie, în momentul în care ştie să ocupe un rol mult mai bun în societate, devine un catalizator pentru a menţine presiunile mari pe guvernare. Cel mai important obiectiv este această clasă medie care ştie să analizeze la rece, care ştie să ceară, deoarece ea plăteşte impozite. Această clasă de regulă este şi mai onestă, îşi conştientizează responsabilităţile în raport cu statul.

– Să revenim la noţiunea de independenţă. Cu ce aţi compara independenţa Republicii Moldova şi cât de independentă este ţara noastră?

– În lumea globalizării noţiunea de independenţă are un caracter mult mai convenţional şi aceasta se referă în mod special la statele mici, cum este Republica Moldova, deoarece tot ce se întâmplă în jurul ţării imediat ne afectează şi pe noi. Depindem de preţul la ţiţei, de ceea ce se întâmplă pe pieţele de desface, de asistenţa din străinătate şi de mulţi alţi factori. Aderarea la UE, care pentru mine este un obiectiv major, presupune limitarea suveranităţii la anumite capitole, dar ştii ce câştigi, care sunt beneficiile. Independenţa, în înţelegerea din secolul 18-19, nu mai există astăzi, suntem într-o lume a globalizării, care este foarte interdependentă. Trebuie să înţelegem care sunt limitele obiective ale independenţei şi să avem o politică externă activă, nu una defensivă care reacţionează doar la anumite evoluţii. Trebuie să vedem care este nişa noastră în acest concept european.

– Cum vedeţi ţara peste zece ani şi ce trebuie să facem ca scenariul să fie unul optimist ?

– Cert este că acum suntem mult rămaşi în urmă, şi nu doar la capitolul salarii, infrastructură şi aşa mai departe. Suntem rămaşi în urmă la capitolul tehnologic. Capacitatea noastră de a investi în ştiinţă, în anumite domenii care ar aduce beneficii pentru economii, este foarte mică. Spuneam la început că Moldova se află într-o criză economică. Este foarte important să vedem cum ieşim din criză cât mai repede, cum revenim la normalitate, cum readucem încrederea şi perspectiva pentru această ţară. Şi când revenim la normalitate, când vom avea capacitatea de a analiza lucrurile mai previzibil, vom putea să ne gândim serios cum va fi Moldova în 2025.

Totuşi, dacă până mai recent eram destul de pesimist cel puţin pe dimensiunea externă, credeam că după acţiunile sinucigaşe de după noiembrie 2014 am distrus orice şansă de a discuta despre integrarea europeană, recent am fost la Bruxelles şi la Berlin, am avut discuţii cu factori de decizie de acolo, şi am înţeles că, slavă Domnului, pentru noi nu este totul pierdut. Republica Moldova are încă o şansă şi totul va depinde de cum clasa politică va şti să facă uz de această şansă. Totul va depinde de noi, ce facem cu reforma justiţiei, cu reforma sistemului bancar, cum depolitizăm instituţiile statului şi atunci sunt convins că într-un an-doi am putea contura iarăşi un alt viitor pentru ţară. Poate vorbesc prea mult despre integrarea europeană, dar eu nu văd altă soluţie pentru noi să ne transformăm într-un stat viabil, funcţional, ca să trăim mai bine. Uitaţi-vă la alte ţări cum au reuşit în mod special fiindcă au mers pe calea europeană.

Mi-ar părea rău să nu ducem la capăt ceea ce am început în 2009. Mi-ar părea foarte rău să nu văd că cetăţeanul moldovean se simte bine la el acasă. Vreau să văd Moldova o ţară dezvoltată, stabilă, prosperă, cu oameni mulţumiţi la ei acasă.

– Suntem în pragul unor noi alegeri, a preşedintelui. Credeţi că acest scrutin va influenţa cumva mersul lucrurilor în Republica Moldova?

– Alegerea directă a preşedintelui schimbă puternic rolul acestei instituţii. În momentul în care va avea mandatul cetăţeanului, încrederea acestuia, Preşedinţia va avea toate motivele să se transforme într-o sursă de putere mult mai accentuată. Preşedintele, şi după Constituţia de astăzi, are anumite pârghii şi în materie de politică internă, dar şi în domeniul politicii externe. În funcţie de personalitatea, experienţa şi expertiza noului preşedinte, de spiritul lui reformator, sunt convins că va reuşi să imprime o influenţă deosebită asupra mersului lucrurilor din Republica Moldova.

– Imaginaţi-vă un copil care vă întreabă de ce să se mândrească că este cetăţean al Republicii Moldova, ce i-aţi spune?

– Deocamdată sunt puţine motive, dar i-aş aminti de 28 aprilie 2014, atunci când doar cu paşaportul moldovenesc tineri şi oameni în vârstă au mers în Grecia. Atunci tot avionul de cetăţeni erau mândri că deţin paşaport moldovenesc.

Am o admiraţie şi un respect faţă de societate, de tradiţiile poporului nostru, de felul moldoveanului de a fi. Dar aceasta nu mă face să am şi o atitudine critică faţă de unele vicii şi metehne. Pe lângă ospitalitate şi faptul că suntem oameni muncitori, mi-aş dori să fim mai mult interesaţi de a face carte, să fim mai curajoşi de a investi în propriile afaceri şi să nu aşteptăm mana cerească. Moldovenii au multe aspecte pozitive, dar şi cusururi care pot fi explicate prin istorie, prin evoluţie. Dar trebuie să vedem cum să modificăm sistemul astfel încât moldoveanul să-şi arate în mod special calităţile pozitive şi mai puţin pe cele negative.

Iurie Leancă a fost ministru al afacerilor externe în perioada 2009-2013, iar apoi prim-ministru, din 2013 până în 2015. Politicianul a fost membru al Partidului Liberal Democrat din Moldova, iar astăzi conduce Partidul Popular European din Moldova.

Interviu semnat de Mariana Galben

*Varianta originală a interviului găsiți pe site-ul IPN