Săptămâna trecută, PPEM a semnat un acord de cooperare cu majoritatea parlamentară, iar Biroul Permanent l-a desemnat pe Iurie Leancă drept președinte al Consiliului pentru integrare europeană. În acest context, i-am solicitat un interviu, în care ne-am propus să ferim cortina de pe negocierile de la baza angajamentelor asumate. Din discuția care urmează veți afla că finanțarea partidelor politice ar putea fi amânată, că Uniunea Europeană a încurajat semnarea acestui acord, dar și declarații tranșante despre inexistența unui parteneriat între partidele de opoziție. La fel, Iurie Leancă ne spune care sunt cele mai actualizate poziții europene față de RM, vorbeşte despre eventuala integrare europeană a țării noastre şi arată cât timp ar mai putea rămâne Oazu Nantoi în PPEM.

— Săptămâna trecută ați semnat un acord de cooperare cu majoritatea parlamentară. Ce negocieri stau la baza lui?

— Imediat după ce a fost sonorizată acea invitație din partea coaliției majoritare, am analizat care ar fi dedesubturile ei. Am decis, până la urmă, că este bine să acceptăm invitația și să vedem motivele care stau la baza lansării ei. Cu ce am mers noi la aceste discuții? Cu o serie întreagă de obiective fără de care noi nu credem că în Republica Moldova poate fi făcută ordine. Dacă vă uitați la textul acestui acord, o să vedeți câteva elemente noi, esențiale! Ele încep cu misiunea pe justiție. Am mai spus-o și reiterez: fără sprijin și presiune din afară, nu-mi imaginez cum am putea reforma justiția. O altă insistență a noastră a fost legată de alegerea conducerii instituțiilor regulatorii și a celor de drept în baza unor concursuri transparente, așa cum au făcut-o ei la BNM – un exemplu demn de urmat! Am mai insistat pe deoffshorizarea a tot ce înseamnă banul public în RM. Am insistat pe un audit al proiectelor implementate în RM, fie că e vorba de granturi sau de credite avantajoase. Toate aceste elemente au făcut subiectul discuțiilor și mă bucur că au fost acceptate, apoi reflectate în declarația Parlamentului. Ne dăm seama că ele nu reprezintă soluții la toate problemele cetățenilor noștri, dar sunt elemente absolut necesare.

Aș vrea să insist un pic asupra subiectului despre misiunea pe justiție, pentru că lumea așa și nu prea înțelege despre ce e vorba. Este important ca cetățenii să știe că judecătorii, procurorii nu sunt certați cu legea, nu se conduc de anumite interese obscure. Vă dați seama ce „rezultat„ ar avea o verificare de integritate cu ajutorul unei comisii formată din experți moldoveni. Moldovenii să-i verifice pe alți moldoveni… Tot timpul va exista riscul ca aprecierile să fie date pe criterii politice, economice sau în baza altor interese. Acum două-trei săptămâni, am fost la Berlin și decidenții politici de acolo mi-au explicat exemplul Albaniei: acolo, un judecător este evaluat de o comisie mixtă formată din experți albanezi, dar și europeni, astfel încât finalitatea acestui exercițiu nu poate fi pusă la îndoială. În Republica Moldova, este pentru prima dată când acest angajament este asumat la nivel parlamentar. În 2014 am venit cu această inițiativă, dar m-am ciocnit cu o rezistență mare din partea mai multor forțe.

— Dar ați obținut tot ce v-ați propus de la negocierea acestui acord?

— Nu ne-am propus să discutăm despre toate problemele, altfel ar fi fost un document mult prea lung și ne-am fi pierdut în toate obiectivele lui și atunci….

— … Vă întreb dar altfel: ați avut vreo cerință care v-a fost refuzată de majoritatea parlamentară?

— Nu, categoric nu! De aceea și am apreciat deschiderea și angajamentul asumat. Trebuie să recunosc, nu eram sigur că vor accepta tot cu ce am venit noi.

get_img— Ce va avea de câștigat echipa Dvs. din acest acord? În Republica Moldova, a lua o astfel de decizie doar de dragul unor obiective de partid sună, deocamdată, cam ireal.

— Probabil, în același context, o să mă întrebați de ce la începutul anului am refuzat să ne alăturăm actului guvernării. Ei bine, atunci am anunțat că trecem în opoziție, pentru că nu aveam deloc încredere în capacitatea și dorința lor de a face regulă în țară. Nici cei din afară nu aveau încredere în intențiile nobile ale noii majorități, mai ales dacă ne aducem aminte cum a fost ea constituită. Între timp, vedem că situația s-a mai schimbat atât în țară, cât și în afară. Pe plan național, în primul rând, s-a stabilizat situația. E adevărat, unele chestii mi-au displăcut și am vorbit despre ele în public. De exemplu: felul cum a fost reales președintele CSJ, Mihai Poalelungi, sau anumite acțiuni la nivel local. Dar nu pot să nu recunosc progresele în relația cu FMI ori în sectorul financiar-bancar. Și în alte câteva domenii cel puțin au început anumite schimbări spre bine, care au fost vizibile și în afară. Situația externă, la fel, m-a făcut să analizez foarte bine oferta. Eu, personal, țin cont de încă un element foarte important: parcursul nostru european depinde de cum este privită Republica Moldova de anumiți lideri în UE. De exemplu, eu știu că atâta timp, cât cancelarul german va fi Angela Merkel, acolo va fi un interes și o deschidere pentru noi, în pofida deziluziilor din 2015. După Brexit, rolul capitalelor europene a crescut foarte mult și, în mod special, rolul Berlinului. După un an, în Germania vor avea loc alegeri și eu mi-aș dori ca doamna Merkel să mai câștige un mandat, dar ultimele crize din UE ar putea să-i slăbească șansele. Deci, având această fereastră de un an de zile, având sprijinul și din alte capitale europene și, în mod special, sprijinul de la Bruxelles, trebuie să valorificăm acest timp. Nu știu ce va fi după un an nici în Germania, nici în Marea Britanie. Prin urmare,, nu știu dacă ar avea cineva dreptul moral să mă acuze de ceva, când eu nu încerc decât să mă implic pentru a ajuta Republica Moldova.

— Deci echipa nu alege decât realizarea unor obiective…

— Echipa noastră este una specială. Nu în zadar majoritatea parlamentară a venit la noi cu această ofertă. Este o echipă care a participat la elaborarea Acordului de Asociere, este echipa care s-a ocupat de implementarea acțiunilor pentru liberalizarea regimului de vize, este o echipă care are memorie instituțională foarte bună și este interesată să se asigure că are un anumit rol, anumite pârghii în promovarea acestor politici.

— S-a negociat cumva și o eventuală „undă verde” pentru anumite inițiative legislative elaborate de PPEM?

— În principiu, există acordul pentru proiectul despre care am vorbit – cel legat de „deoffshorizare”. Am propus și alte chestii cum ar fi amânarea finanțării partidelor politice pentru acest an.

— Și ce au spus partenerii Dvs.?

— Parcă au fost de acord, dar urmează să mai discutăm. Propunerea noastră nu vine doar în contextul bugetului auster, dar și al faptului că nu există un mecanism foarte clar de verificare a surselor de finanțare pentru partide. Unii au bugete enorme, au televiziuni, au ziare… Şi noi știm că banii vin din afară, dar de ce instituțiile statului nu reacționează? Mai bine să dăm anul aceste cele aproape 40 de milioane oamenilor nevoiași, iar între timp instituțiile statului să demonstreze că au capacitatea de a verifica proveniența mijloacelor bănești, care ajung la partide.

— La modul practic, în ce constă funcţia pe care v-a încredințat-o Biroul Permanent?

— Am analizat cu atenție regulamentul Consiliului pentru integrare europeană și vreau să spun că este o platformă care îți oferă mai multe instrumente. Instrumente nu doar în raport cu Legislativul, dar și în raport cu Guvernul. Vom putea invita la raport, exercita presiuni și vom putea negocia cu partenerii noștri din afară. Nu este o funcție oficială și nu comportă acea greutate pentru care să mi se poată reproșa că m-am trădat pentru nu știu ce. Noi ne-am păstrat rolul de opoziție, dar, în același timp, am profitat de niște pârghii care ne vor permite să exercităm anumite influențe benefice asupra acestui proces. Mă va ajuta foarte mult și experiența pe care o am în calitate de fost ministru de Externe, dar și încrederea de care mă bucur din partea a foarte mulți oficiali europeni. Încredere pe care am acumulat-o anume prin faptul că am spus lucrurilor pe nume și nu am ascuns problemele sistemice, cu care se confruntă țara noastră.

— Dar în ce măsură acest acord de cooperare a fost „sugerat” de partenerii de dezvoltare? Unele voci vorbesc despre faptul că negocierile nu au durat prea mult, anume din acest motiv…

— Nu trebuie să ascund că, atunci când iau decizii importante, cer și opinia prietenilor din afară. Da, am discutat cu mai mulți oficiali acest subiect și, din câte cunosc, opinia lor a fost comunicată și exponenților majorității parlamentare cu ocazia anumitor întrevederi pe care le-au avut.

— Ajutați-mă totuși să înțeleg: cui aparține inițiativa acestei cooperări: Occidentului sau majorității parlamentare?

— Partenerii noștri doar își exprimă niște opinii, dar ține doar de noi luarea deciziilor interne. Repet: am auzit că au existat discuții și cu majoritatea parlamentară, dar eu nu am cerut decât un sfat de la prietenii mei europeni.

— Unii formatori de opinie – printre care și Alexandru Solcan – spun că gestul Dvs. este demn de o opoziție constructivă. Alții – precum Iulian Chifu – sunt de părerea că acest acord a fost un prilej de a vă detașa de partidele cu care până nu demult căutați un candidat comun la prezidentiale, rupând astfel unitatea dreptei de opoziție. Cum comentați?

— Atunci când am luat decizia, am fost conștienți că reacțiile vor fi neunivoce și nu mă refer la cele expuse de răuvoitori. Totuși, am mizat pe faptul că angajamentele pe care ni le-am asumat vor aduce beneficii țării și, respectiv, cetățenilor. Opoziția o poți face în două feluri: să critici fără niciun rost și să critici venind cu anumite soluții, ba și să mai ai anumite pârghii de a schimba lucrurile. De această dată noi am preferat să luăm o poziție constructivă. Cât ține nemijlocit de comentariile, de exemplu, domnului Chifu, precum că am rupt unitatea opoziției de dreapta din cauza orgoliului meu nestrămutat: în primul rând, dacă avem acest orgoliu, probabil rămâneam în PLDM, iar astăzi eram prim-ministru și asta în cazul în care, în 2014, nu inițiam ancheta internațională la BEM și nu insistam pe misiunea pe justiție. Nu este vorba despre niciun orgoliu și nu cred că domnul Chifu mă cunoaște suficient de bine că să poată comenta calitățile mele personale. Dar vreau să mă refer la așa-zisa unitate despre care vorbește dânsul: care unitate, care alianță?!! Cu Năstase, al cărui Jurnal TV m-a denigrat, inclusiv în timpul când stăteam la masa de negocieri?!

— Dar cât de mari erau șansele să fie identificat un candidat comun al opoziției de dreapta la aceste prezidențiale?

— Hai să fim serioși, nu a fost nicio unitate, nicio alianță, nu am putut nici măcar să respectăm un pact de neagresiune și să clădim o anumită încredere. Și nici nu cred că s-a dorit un efort sincer de a intra într-un proces privind identificarea unui candidat. Mai degrabă au fost niște mimări. În plus, îmi pun și o întrebare retorică: cât de pro-europeni erau cei cu care discutam noi, dacă unii dintre ei erau gata, citez, „să pună batista pe țâmbal”? Apropo, acordul este deschis și altor potențiali semnatari, care vor să se impună cu expertiza și experiența lor.

— Dar nu credeți că era oportun cel puțin să-i anunțați pe acești, cum spuneţi Dvs., pretinși parteneri despre oferta majorității parlamentare?

— Voi spune un singur lucru: invitația a fost lansată la adresa PLDM, cu care eram gata să discutăm, dacă dânșii veneau la discuție. Şi chiar – de ce nu – să adoptăm o poziție comună în raport cu guvernare. Ei au decis să nu dea curs, este decizia lor… Însă, cât ține de o înștiințare în acest format cvatripartid, de ce să anunțăm noi dacă PLDM a știut și, la fel, a tăcut?

— În ce măsură admiteți că invitația pe care va lansat-o coaliția ar putea fi o capcană? Vă întreb asta, pentru că, într-o anumită măsură, PPEM va trebui să-și asume – și el – reformele dure ce urmează după semnarea acordului cu FMI.

— Sunt riscuri, am vorbit despre ele, dar vreau să vă spun că atragerea PPEM în acest acord poate fi o capcană și pentru cei din coaliție, dacă intenția lor nu a fost una sinceră și corectă. Imaginați-vă că peste 5-6 luni obținem o decizie a Comisiei europene privind misiunea pe justiție. Cum credeți că vor începe guvernanții să lanseze tot felul de explicații de ce nu avem nevoie de ea și tot așa? Totuși, pentru moment, nu am motive să cred că decizia noastră nu a fost una corectă.

— De fapt, care va fi linia roșie care vă va separa de majoritatea parlamentară?

— Va fi linia dintre realizare și nerealizare. Dacă nu se fac reforme, nu avem ce căuta în acest parteneriat. Un alt indiciu este ancheta în frauda bancară. Investigația Kroll s-a desfășurat la inițiativa mea și, dacă nu vor fi identificați și trași la răspundere toți cei implicați, din nou, nu vom putea vorbi despre un interes comun cu guvernanții – un interes național.

— Mai multe voci diplomatice spun că, după Brexit, UE se va reformata, iar aderarea altor state va deveni un subiect „ocolit” de factorii de decizie europeni. Dvs. spuneți că RM va depune cererea de aderare până în 2018. Nu credeți că e o declarație naivă?

— Despre naivitate: în 2010, când am inițiat dialogul cu UE despre liberalizarea regimului de vize și am fixat un termen, am mai fost bombardat cu acuzații că este o utopie și că sunt naiv. Deci sunt deja obișnuit cu astfel de elemente de neîncredere. Dar, când ai o agendă foarte bine stabilită, este important să muncești pentru implementarea ei și să ai capacitatea de a-i convinge pe cei din UE. Declarația se bazează nu doar pe obsesia mea față de integrarea europeană, ci și pe discuțiile pe care le-am avut. Ați văzut cu cine m-am întâlnit în timpul ultimelor mele vizite la Bruxelles și Berlin. Acoloam întrebat dacă mai există un interes pentru Republica Moldova. Mi s-a spus că, după Brexit, UE poate merge pe două căi. Prima: să se consolideze ca o fortăreață și să nu mai admită pe nimeni din afară. A doua: să atragă alte câteva țări care au mai rămas potențiali membri, cum sunt Moldova, Ucraina și Georgia. După cum spuneam, în urma discuțiilor purtate, am constatat, cu surprindere și bucurie, că gândirea e pe cea de-a doua filieră, însă nu este o chestie gratuită și garantată.

— Domnul Nantoi rămâne vicepreședinte al PPEM? Cât timp?…

— Am doar două răspunsuri: domnul Nantoi rămâne, dacă este capabil să accepte democrația de partid și decizia cvasiunanimă, exceptând votul lui, privind semnarea acestui acord. E decizia dumnealui! A doua variantă este pentru cazul în care dânsul va continua să denigreze partidul și colegii. Și nu e vorba doar de mine. Într-un asemenea caz, decizia nu-i va aparține doar dumnealui, ci şi partidului. Nu mi se pare corect să tolerăm un astfel de comportament. Noi deja i-am arătat un fel de „cartonaș galben” pentru comportamentul său straniu din zilele trecute. După aceea am discutat în partid și am convenit, parcă, să avem discuții, în primul rând, în interiorul partidului. Însă dânsul şi-a continuat atacurile și în ieșirile sale ulterioare în public. Salut pluralismul de opinie, dar niciun partid nu poate supraviețui fără disciplină.