Anunțul făcut de Chiril Gaburici semnalează nu doar faptul că țara a intrat într-o criză guvernamentală, de fapt acest anunț reflectă altceva mult mai tragic – faptul că R.Moldova se află într-o criză profundă politică, economico-financiară, într-o profundă criză socială, iar această criză, de fapt, a început nu azi, nu ieri, nu alaltăriei, ci în luna februarie, atunci cand două partide susținute de comuniști au decis să instaleze un guvern minoritar, fără o acoperire solidă parlamentară, atunci când s-au lansat în această aventură fără a se gândi exact la consecințele posibile. Astăzi cele două partide trebuie să-și asume – în mod special liderii, pentru că a fost gândit de lideri, și nu de membrii de rând, toată responsabilitatea pentru criza politică. De fapt, într-o democrație matură ei ar trebui să-și dea demisia și să dea voie altora să vină la cârma partidelor pentru a încerca să creeze o majoritate, un Guvern puternic, axat pe anumite obiective.

Astăzi, mă gândeam, nu ne rămâne decât pe frontispiciul Guvernului și eventual al Parlamentului, dar și la aceste două partide să scriem cu litere mari doar trei litere: „S.O.S. – țara este în pericol, iar în această criză și în acest pericol ne-au adus aceste două partide, la braț cu comuniștii”.

Dl Gaburici astăzi sacrificat nu este decât o victimă colaterală, iar victima directă de fapt suntem noi toți și în mod special societatea din Republica Moldova și țara.

Ceea ce urmează să se întreprindă astăzi – sper, în primul rând, în acest ceas al 12-lea, ca partidele de guvernare, mă refer nu la lideri, ci la partide, membrii fracțiunilor, să înțeleagă încă o dată că a fost un vot în 30 noiembrie, să înțeleagă că acest vot a fost dat, în mod special, pentru a continua tot ce a fost pozitiv până în 30 noiembrie și, în același timp, să ne preocupăm de probleme majore, cum ar fi corupția și sărăcia, care este direct legată și rezultată din faptul că suntem atât de corupți, că acest flagel încă nu am reușit să-i dăm o lovitură, fiindcă în ultimele luni s-au mimat unele acțiuni care nu au ajutat la nimic.

Există un Plan de Acțiuni, cel puțin după 30 noiembrie, el a fost discutat, e nevoie de un Guvern puternic care s-ar axa anume pe aceste subiecte: ce facem cu evaziunea fiscală și cu dubla contabilitate, astfel încât veniturile la buget să fie majorate cu mult, la Fondul Social la fel; ce facem cu atragerea investițiilor din străinătate și a celor naționale, care au început să plece din R.Moldova și astfel în loc să creăm locuri de muncă, noi pierdem locuri de muncă; ce facem cu reforma justiției și de urgență se impune plecarea la Bruxelles pentru a relua discuțiile privind desemnarea unui Înalt Reprezentant al Comisiei Europene pentru reforma în justiție în Moldova și trmiterea încoace a unei misiuni de 20-30 de judecatori, de procurori, pe doi-trei ani să monitorizeze, să asiste dar și să preseze justiția din R.Moldova să judece drept si nu strâmb. Iată de asta are nevoie acum societatea.

E nevoie urgent de reluat comunicarea cu Fondul Monetar Internațional. Știm foarte bine că fără a discuta cu ei politicele, nu cu precondiție, așa cum au făcut cei doi lideri spunând că naționalizăm BEM-ul știind că este o chestie inacceptabilă, cel puțin, dacă nu o discuți și nu o explici celor de la FMI, de la BM, de la UE. Doar un Memorandum cu FMI-ul ne va permite să scoatem țara din impas, din ceea ce avertiza, deja fostul Prim-ministru, prin starea aproape de incapacitate de plată. Doar prin Memorandum se pot relansa invetițiile și sprijinul financiar pentru bugetul R.Moldova.

Aceasta este situația în care ne aflăm astăzi, una previzibilă din păcate, să-și asume responsabilitatea cei care se află acum la guvernare și avem nevoie mai mult ca niciodată de solidaritate și implicare, avem nevoie de rațiune, în mod special cei din partidele respective să dea dovadă de rațiune.